Partea interesantă a paginilor de socializare este că descoperi oameni care prin ceea ce scriu, te îmbogățesc sufletește! Așa este și Natalia Onofrei pentru mine! "Descoperită" în lista unei dragi prietene, am găsit în ceea ce scrie, bucăți de realitate care te fac să îți pui întrebări! Ei, pentru acest motiv, n-am ezitat niciun moment atunci când ne-a dezvaluit vestea apariției cărții sale și i-am lăsat mesaj că doresc să o citesc!
A fost refuzată de cateva edituri și Natalia, ca o femeie vrednică, trecută prin viață, și-a suflecat mânecile și a trecut la treabă: s-a ocupat de publicare și prezentare în spațiul public! Mă alătur și eu celor ce au citit cartea ei și i-au răsplătit munca cu îmbrățișări de cuvinte!
Așadar, satul pe care îl prezintă Natalia este unul "tranșat" de imaginile bucolice care să îți transporte imaginația într-o lume a visării! Este lumea satului, dezgolită de metaforic, înfiptă adânc în creierul cititorului cu țărușul realității, într-o tușă atât de vie, încât recunoști instantaneu prezentul, căutând febril în minte, asemănări cu ceea ce te înconjoară. Le găsești ușor și le potrivești ca într-un puzzle a cărui ramă de lemn, ți-o oferă solemn și fără explicații, chiar autoarea! Cum potrivești piesele?
Natalia îți oferă libertatea (ghidată și ea) de a stabili ordinea dar nu și forma! E precum un joc de șah, cu deznodământul la cititor, autoarea îți oferă undița, peștele îl cauți tu!
Sunt bucăți de realitate pe care cei ai satului o știu, o simt, o traiesc dar destul de des o disimulează din dorința de a se eschiva prezentului "cariat" de trecerea timpului, dar firesc în mersul lucrurilor.
Natalia are finețe de psiholog, de observator imparțial al lumii satului orășenizat dar care păstrează totuși, cioturi de tradiție care se respectă pentru că "așa trebuie". Simbolistica e rătăcită printre kitch-urile importate din episoadele de migrare/remigrare ale celor care trăiesc încadrați in contrastul colțuros al satelor, acolo unde se îmbină dranița cu tabla de ultimul tip! La Natalia, satul e SAT! Ancestral, peste care trecerea timpului a adus doar fuior de neologisme, frunze ale unui altoi pentru ramurile Copacului Vieții, cu rădăcini și trunchi din care au crescut ramuri și Creangă, Rebreanu, Sadoveanu, Slavici sau Marin Preda, la rândul lor!
Lumea satului se învârte în jurul femeilor, într-un "matriarhat" camuflat de paharul de țuică, de pumnul și ghioagele bărbaților, treziți doar de bagajul genetic moștenit, firesc dar în același timp rușinos pentru gura satului și care se stinge în fața sentimentului de unitate și veselie, în mijlocul cătunului. Chiar dacă vorbim despre nuntă sau despre mort (înmormântare), este singurul moment în care coeziunea oamenilor, sentimentul calmului, voii bune și colaborării este liantul care îl ține pe el, satul într-un cerc temporal, același din cele mai vechi timpuri și în care tarele perpetuate din generație în generație aparțin locului și sunt acceptate prin punerea sub preș, trecerii cu vederea sau includerii în categoria "normalitate".
Nu este o carte ușor de citit dar este o carte de citit de mai multe ori!
"În numele tatălui" este povestirea care le ține unite pe celelalte, e palma care ține degetele! Natalia e un scriitor care are curajul să ne arate realitatea, așa cum este ea: necosmetizată! Am citit cartea cu bucurie, cu bucuria ca iată încă avem semeni care aduc valoare literaturii prin ceea ce scriu! Actul nașterii povestirilor Nataliei nu este unul spontan, ci este unul îndelung șlefuit, muncit, născut din frământarea minții! Simți asta, atunci când citești! Iar prefața d-lui Radu Enache, un profesionist al cuvântului, e atât de bine închegată, e ambalajul care imbracă atât de potrivit conținutul unei cărți ale cărei coperți se închid cu talentul minunat al desenelor realizate excepțional de Anasatasia Onofrei, fiica Nataliei, o carte care la mine în bibliotecă, va avea loc de cinste! Mulțumesc, Natalia!
