pe drumul pacatului

de vorbesti timpului trecut
mainile se-nclesteaza
dincolo de a fi
prinzi fluturi din zbor
sperand ca in loc de aripi
sa-ti creasca zborul
direct din inima
spre lume
si inapoi
pe drumul pacatului


in trecut oamenii
zburau pana la ceruri
doar c-un stol de ganduri
adunate manunchi,
in inima.

margini de trecere

cand adorm, fluturii stau la sfat
in jurul crestetului se-nchid
maini nevazute palpeaza fiecare spatiu
care s-a golit de-o respiratie
umplandu-se cu marginile clipei trecute
daca sunetele adormirii sunt
acolo, miresmele diminetii
intarzaie in pasii grabiti
fiecare om are un loc static
in timpul zilei alearga
dupa himere nimeni nu respira
crestele muntilor
erau odata pietre
de valuri rascolesc marea
inca nu m-am trezit
fluturii mai zboara cuvinte...

maine nu va semana niciodata cu azi
nici o respiratie
nu ma incarca de acelasi sens
desi intre prima si ultima
doare uneori atata constiinta
a trecerii...

foto: deviantart

florian pittis - ultima scrisoare

draga sufletului meu
si aproape...

balada

las vantul sa-mi alunece prin plete
vreau luna sa o prind in maini, cu drag
mirosul ce il simt, de scortisoara
ma-ndeamna doar sa te primesc, in prag.

din vesnicele canturi de lumina
a rasarit un fulg marunt, de stea
sa iti cioplesc cu sarutari, senina,
adanc in inima, fragment de peruzea.

cu ochi inchisi, alene si molatec
intind o mana chiar spre tine
sa construiesti azi vise din ruine
asa se impletesc, cu dor, doua destine.

nu vreau comori in asta lume
de galbene, stralucitoare tinichea,
vreau intr-un colt ferit privirilor straine
s-aduni pe perna-mi fluturi dintr-o stea.

si cand la tample, firele cad randuri,
albite de o viata-ncredintata-n mana ta
sa stii c-am pus candid suvoi, de ganduri,
in ochii tai, in brate...acolo-i fericirea mea.

foto: deviantart

ARTA DE A FI

Astazi, 17 octombrie 2009, a avut loc, la Galati, lansarea antologiei de versuri "ARTA DE A FI", publicata de Editura Anamarol, Bucuresti, antologie in care sunt cuprinse si doua poezioare semnate de mine. A fost o bucurie, o bucurie impartasita cu cativa dintre cei 39 de poeti cuprinsi in aceste pagini. Lansarea a avut loc concomitent cu lansarea celui de-al patrulea volum de versuri al Marianei Eftimie Kabbout, poeta galateanca recunoscuta si draga sufletului meu.
Mai jos, versurile pe care le-am compus si citit acolo, printre cei carora sufletul le vorbeste si in versuri. Sunt fara titlu si asa le voi lasa...

uneori ma dor unghiile
palme inchid,
razvratind o lacrima.

alteori adancul
abunda de necunoscut
ochi inchid
sub pleoape,
furtuna.

daca poezia
n-ar fi
la capat de cuvant
as muri
cu rani in palme
si colturi de gheata
prin cotloanele firii.

dar sunt om
genunchii
saruta pasii pruncului
din mine
la ceasul zamislirii
poemului luminii
cu flacara devenirii...

sunt om?

o melodie de suflet

prin ganduri mi-este toamna

dramaluiesc un gand pas din pasu-mi de lumina
stiu ca nu caut comori in asta lume
doar un obraz si-un zambet cald
sa-mi fie de-nteles la ceas de zambet
cand din adancul inimii oftez
spunand in gandu-mi iar povesti
stiu ca le tin pentru copilul ce am fost
si care intr-o zi va rasari, odor de zambet
stii, versurile-mi sunt astazi imperfecte
la gat am agatata inima, tot imperfecta
asa e toamna azi, prea rece, dar senina
de ce sa caut printre frunze, ramurile cu rima?

si ca morala in final de randuri
ma duc sa-mi savurez cafeaua
cu gandul tot la oameni si la steaua
care-a apus in fapt de dimineata
intr-un ochi negru, cu boabe de cafea
rasfata-un gand, un zambet, ridica ceata....

Unde ni sunt visatorii...

de fiecare data cand ascult poezia recitata de Florin Piersic, zic poezia, pentru ca nu una-anume, simt vibratia in suflet!

da, inca ne intamplam

ne intamplam
intre secunde trecute
altele ce vin
ne intamplam in firea de oameni
inalt si senin
uneori e lumina
alteori ceata coboara
vin desele ganduri
in clipe masoara
carari spre paduri seculare
suntem oameni
cu suflete, trunchiuri
amintirile-floare
si glasul de vant
suntem oameni
cu suflet de cer
cu trup de pamant...

sursa foto: devinatart

ne intamplam

in asta seara citesc
poezie
ma infasor tomnatic
in mine ca intr-un cocon
alb
de matase
introvertire spuneam
tu?
intreb gandul
ca stiu ca de-acolo raspunzi
de fiecare data
cand ti-arat ca mai sunt
azi samburi in marul verde
inflorit intr-o primavara
aproape de locul
in care ne intamplam

toamna timpurie

timp fara sens
margele pe sarme ghimpate
miros de scortisoara
si fum de departe
crusta vremii ma-nchide-n cuvinte
dincolo e soare si cald
zapezi se topesc printre palme
e vreme de toamna si-n prag
cu bratele pline de frunze
alung ninsoarea
imi plange in vorbe
pierdut fara vina pe drumuri
e glasu-mi haulind pe campie
ma-ntorc si-n rani de vin, sangerii
e scris ramasagul cu viata:
dintai a fost omul
apoi toamna si la urma
speranta...