teorema cu două necunoscute
când cunoscutele nu sunt știute
decât de noi. Mi-e necesar să știu
că pâinea are firmituri. Ciocănitoarea
e o certitudine de a spune că încă
viața este în noi bătând cu ciocanul
secundelor vârfurile trăirii, adânc
în inimă. Dincolo de privire se-ascund
în falduri, aripile de înger lăsate tribut
zăpezii. Am cu mine piatra încălzită-n inimă
scriu, roșu, adânc, cu litere scrijelite...
mâine este atât de aproape de noi
încât îți simt respirația acoperindu-mi toți porii
crește zborul. Rânduri de psalm
rostec, încet, rugăciunea înălțării...
să mergem acasă...
în locul în care nu ne întâmplăm decât noi...
