
zori curg in pleoape
fir de lumina-ntrebator
alunga spre departe, stinse soapte
te chem...cu mana-ntinsa
hai vino,
astept,
adorm...
miros de stele pana-n oase urca
dincolo de respiratii, e cuvantul
degete aspre ma dor
sa plang as intepa privirea
adulmec umbre-adanci, de lup
hai vino, umarul s-atingi
si ploaia in sarut, sa stingi
pe loc ma-nvart, intr-un tablou
ma-ncui cu lacat ruginit
ravasit...
pe dealuri ninge cu chei de-argint
frunzelor din toamna inchinat-am vrerea
intr-o statuie sparta risipit-am durerea...
umbrele n-au vina ca ploaia loveste
cum nici podelele n-au vina ca viata-n pasi
descreste...