Urare de sărbătoare!

De sărbători întotdeauna primele gânduri sunt acelea că a mai trecut încă un an. În care...ce? Facem bilanţul contabil al celor trecute peste noi în ultimele douăsprezece luni, planuri pentru încă douăsprezece care vin...şi uite-aşa adunăm urările rudelor, prietenilor, cunoscuţilor, într-un colţ de speranţă şi purcedem la drum.
Curănd bate de ultimul doisprezece din nopatea ultimă din an...aşa că vă urez ca nici în noul an să nu vă pierdeţi speranţa în mai binele fiecaruia dintre voi, încrederea ca veţi putea trece cu aceeaşi forţă peste greutăţile cu care v-aţi măsurat puterile şi în anul ce trece, visele să vă pornescă pe calea încrederii că 2010 va fi anul în care parte din ele vor deveni realitate şi peste toate astea, bucuria să va iasă pe ochi, în zâmbet şi să vă fie soare pentru fiecare dimineaţâ!

Cu impertinentă dorire de bine
şi paharul ridicat intru MULŢI ANI,
Mirela

de sărbători...

de sărbători
felinarele se-aprind în tavane
lumânările cad răpuse de ceară
de sărbători
nu rotunjesc cuvinte cu globuri
nici din spusele altora nu fac zvonuri
de sărbători
merg pe două rânduri de urme în zăpadă
şi paharul închin în semn de zăbavă într-o epavă
de sărbători
plouă trist adunând în colinde
volutele triste căzute-n batiste
de sărbători
miroase-a prescuri într-o casă, sună telefon,
plină e masa, viscoleşte zăpada, trecut-am un an
de sărbători...vorbe mai sunt pentru urători
de sărbători...

de sarbatori
felinarele se-aprind in tavane
lumanarile cad rapuse de ceara
de sarbatori
nu rotunjesc cuvinte cu globuri
nici din spusele altora nu fac zvonuri
de sarbatori
merg pe doua randuri de urme in zapada
si paharul inchin in semn de zabava intr-o epava
de sarbatori
ploua trist adunand in colinde
volutele triste cazute-n batiste
de sarbatori
miroase-a prescuri intr-o casa, suna telefon,
plina e masa, viscoleste zapada, trecut-am un an
de sarbatori...vorbe mai sunt pentru uratori
de sarbatori...

daca ar fi sa cer un maine...

Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine
l-as cere pe acela
in care cuvintele ar ingheta
pe-o pojghita de zapada
pana cand mainile
ar simti plin de aschii,
sangele...

Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine
l-as cere pe acela in care
ma vad calare pe un cal alb
dincolo de zari, pandind cu jind
cum se deschide floarea mea de cires.

Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine
as cere o caramida
sa o pun temelie lacasului pentru mai tarziu
asa dormeau mortii
pe cand inca nu le descoperisera alti oameni
sensul de a fi.

Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine
ti l-as cere pe acela
ultimul din pantecele mamei mele
sa-i las o lacrima prinos
pentru cate a varsat pentru mine
stapana peste atatea ploi.

Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine
l-as cere vesnic pe cel in care
o mana imi mangaie visele la ceas de seara
spunandu-mi mereu ca nu trebuie sa-mi fie frica

de acel maine care nu va mai veni...candva...

foto: deviantart

Dor de alb - ganduri de iarna

Astazi vreau sa zbor departe, in imparatia alba a neintelesului cuvant. Ninge cu poetice ganduri iar lumina din palmele calde e mai pura ca strangerea de mana. Copilul a deschis ochii, uimit de imensitatea din jurul sau. Urme omenesti de pasi fara zabava plecau-veneau si imprejur, drumul se pierdea dincolo de zari. Respira cu nesat aerul pur, de iarna intr-un neinceput de decembrie.

- Norule, de ce te istovesti sa dai de veste oamenilor ca acolo sus gandurile lor sunt atat de albe?
- Pai copile, uite, copiii ca tine se nasc din gandurile lor, albe ca si zapada...vino, hai vino in bratele mele. Nu-i asa ca e cald, atat de cald ca simti dogoarea obrajilor rosii de ger?
- Norule Bunule, te-am chemat in visul meu sa-mi spui de ce oamenii plang cand iarna e atat de frumoasa?
- Pai stii tu, copile, oamenii plang din cauza frunzelor toamnei...sunt atat de galbene incat se desprind de pe ramuri si cad si atunci ca sa nu le doara, oamenii plang sa le fie pat de apa caderea.
- Si atunci...rosti copilul uimit, de ce ninge iarna?
- Pai, rosti norul cel intelepet, norii au stat la sfat cu vantul cel aspru, la inceputuri si au nascocit iarna, iar lacrimile oamenilor le-au intrupat in stelute felurite sa acopere frunzele cele planse de toamna cu plapuma pana la cea mai apropiata raza de soare de primavara.
- Si atunci totul e alb doar asa sa nu ii fie frig pamantului, frunzelor, tuturor, tuturor?
- Da, copile si sa fie visele pruncilor nevinovate precum ei la ceasul somnului de noapte iar gandurile oamenilor buni sa nasca in fiecare an, Pruncul cel alb al chemarii. Hai dormi copile, dormi...

sub iarba

iubite, daca as muri, mi-ai saruta genunchii?
cu pietre m-ai inlantui in nori
si toate cate canta mi le-ai aduce-aproape
pe drumul cel parcurs fara de flori?
iubite, daca as fi inger mi-ai aduce pacea?
si roua ai topi in cercuri largi
margele rasfirate in aripile-mi large
le-ai ocroti, pentru-a iubirilor saraci?

Iubite, mor in fiecare zori
cu gandul rasfirand cuvintele concrete
si dupa ziduri mucegai de-nfiorari
eu te sarut si pe sub radacini de plete...

foto: deviantart

pe zid de foc

pe zid de foc eu scris-am mărginirea
şi pată cu greseli ascuns-am în nisip
în noaptea cea de vină n-am răscolit ursita
şi-am aşteptat veninul durerile să-mi sting.

mâncat-am cu-ambe braţe din olul cu ispită
şi bruma de zăbavă am pus-o-n cui de frig
destulă inocenţâ, eu plec pe drum de ape
să mă transform în fulger când cerul e senin.