Inexistență

azi

nu vreau să fiu
nu am chef de umbre
pași
tălpi
aripi închise în mine
crescute pe dinafară
pe dinăuntru
în alegorii
metafore și alte cele
ale stilului

am chef de banalități
de pilula de la ora 22 fix
am chef să-mi placă i-urile
neregulamentar
ca și cum ai trece pe roșu la semafor
și nicio mașină nu te-ar trezi din visarea
albă
dungată
a zebrei

am chef
să pun pe strada mea
buchete de petunii albe
stejari în frac
benzi din mătase
dus-întors
(să avem timp de explicații
în loc de cratimă)
să-mi aud boleroul sufletului
în zilele în care nu am chef
să fiu
dar sunt

întoarcere în mine

mă frâng

vreascuri agățate-n podul de lumină

dureri pe care nu le uit mă-nclină

le sunt cină

mă rog

cu mâini sfios apuse-n soare și în noapte

să-mi creasc-un dor de viață înspre coaste

și zbor se naște

mă strâng

corsete vii țesute-n flori nemuritoare

pe văi mă raspândesc la întâmplare

străinilor îmbrățișare

mă risipesc

în cele patru zări nepământesc

mă regăsesc  în eul cel firesc

mai omenesc

metamorfoza materna

Mamă

coase-mi de tălpi

de jur-împrejur

plânsul tău

plug

să răstorn brazda

 în sensuri

prin lume

știi

oamenii tăcuți

întotdeauna

ispășesc dorul părinților

preumblă-te prin mine

și stinge arderea

liană a îmbrățișărilor

de mamă

răstălmăciri în os de umblet

I
am exilat mersul aseară
într-o cochilie de melc
lent
în somn greu
mă apărau muște
de
asimetria umbrelor
cascade precum prăpăstii
în jurul ochilor
închiși

II
am sculptat din ele
umbrele
cercevele caselor morților
din neantul amintirilor
lacrimi s-au evaporat
prea multe crestături
pe îmbrățișări goale

III
destram visele
în bucăți de timp
istovite de greutatea gândurilor
răspunde ziua:
răsărit!

CAPRICII EFEMERE şi ARBORI DE CRISTAL la Centrul Cultural ”George Apostu” din Bacău - impresii la lansarea celor două volume

Întotdeauna am fost de părere că lumea poeziei este o lume a sufletelor situate la extreme: cea adâncă în care regăsesc oameni aleşi sau doar suprafaţa faptului de a scrie poezie nedublat de scânteia şi chemarea talentului.
Oamenii creatori de frumos întotdeauna găsesc tărâm potrivit unde să-şi împărtăşească unii altora roadele căutarii de sine, versurile, rândurile aduse la suprafaţă de trăirile care-i macina zi după zi.
Un astfel de numitor comun în peisajul ferestrelor virtuale ale genului este siteul Casa Gândului - Cleopatra, un spaţiu care reuneşte suflete întru creaţie care şi-a început existenţa în urmă cu aproape un an din dorinţa unor oameni inimoşi de a oferi celor din jur o oază în care să-şi găsească răgaz de a fi cu ei înşişi, de a-şi expune roadele scrisului.
Mergând pe firul existenţei, Cleopatra şi-a propus să ajute autorii şi astfel a început, cu paşi timizi, să aducă bucurie pe chipul celor care au avut încredere în mâna de oameni care au ţinut de la început, frâiele în mâna lor hotărâtă.

Ziua de 8 iulie 2011 a fost cea care a adus în atenţia publicului iubitor de scris lansarea a două volume de poezie: unul de autor, cel al poetului Daniel Dăian, şi o antologie cu poezie de calitate a trei autori premiaţi la concursul “Femeia, miracol de contradicţii divine” organizat de siteul Cleopatra – casa gândului.

Locaţia desfăşurării a fost una potrivită, Centrul Cultural “Georga Apostu” Bacău care prin reprezentantul ei de seamă, actorul Geo Popa, este gazda a numeroase manifestări de acest gen, lumea băcăuană fiind receptivă şi făcând eforturi deosebite să nu lase creaţia, arta, literatura să moară.

Evenimentul a fost organizat de siteul Casa Gândului - Cleopatra  având ca parteneri revista Armonii Culturale şi tipografia GadsisPrint şi s-a concretizat în lansarea celor două volume, primul cuprinzând poeme şi fragmente de proză cuprinse sub titlul ARBORI DE CRISTAL – autor Daniel Dăian şi antologia de versuri alese CAPRICII EFEMERE, ale celor trei poeţi câştigători ai concursului mai sus amintit: Ana Sofian – Brăila, Gina Zaharia – Buzău şi Florin Ionel Cernat – Galaţi.

Lansarea celor doua volume a fost prezentată de d-l Geo Popa care ne-a încântat cu bună dispoziţie, cu disponibilitatea sufletească a unui om atins de “microbul creaţiei” şi care a lăsat audienţa profund impresionată de profesionalismul actorului de a recita poezie.

George Stroe – redactor la revista Armonii Culturale a fost cel care a deschis seria cuvântărilor în dubla ipostază: cea de redactor şi prefaţator al volumului de poezie, “Arbori de cristal”, promovând idea unei serii de proiecte care vor implica şi pe viitor Centrul Cultural al Bacăului.

Ne-am bucurat deasemenea de prezenţa profesorului univ. dr. Stefan Munteanu, filosof, critic, eseist, un om al Cuvântului din discursul căruia am înţeles un lucru esenţial: tinerii trebuie încurajaţi, dar trebuie să fie conştienţi că drumul cel mai sigur este cel urmat cu paşi mărunti şi siguri.

Autorul "Arborilor de cristal", vădit emoţionat, ne-a sensibilizat prin faptul că lansarea cărţii sale a fost un bun prilej de a cunoaşte oameni. "Poezia sa se vrea ermetică, dar poate fi înţeleasă uşor atunci când o citeşti cu sufletul" dupa cum spunea distinsul profesor Ştefan MUNTEANU
A fost un moment important în urcuşul pe calea Cuvântului şi din tot discursul său am înţeles că drumul va fi lung, dar arborii de cristal îi vor umbri aleea apei pe care va merge. Întotdeauna.

Cele două autoare cuprinse în antologia “Capricii efemere” prezente, Ana Sofian şi Gina Zaharia, ne-au impresionat prin modestie, frumuseţea chipului atins de darul scrierii şi de cuvintele calde pe care le-au adresat auditoriului.

Momentele artistice au fost iniţiate într-un mod emoţionant de Lică Chiţcan, cantautoarul cu suflet
sensibil alături de care am fredonat melodii cunoscute dar şi din repertoriul propriu.

Mirela Nicoleta Toniţa a intervenit pe parcursul desfăşurării evenimentului cu recitarea a scurte fragmente din creaţiile autorilor.

Au mai luat cuvântul d-l Dan Petruşcă, poet cunoscut şi apreciat în lumea culturii băcăuane care a oferit sfaturi preţioase tinerilor poeţi aflaţi în sală.

Au mai fost prezenţi: Paula Munteanu - fost realizator de emisiuni la Radio România, Calistrat Costin - Președintele USR - Filiala Bacău, Gheorghe A. Stroia, Ionel Marin , Vasile Sevastre Ghican din partea revistei Armonii Culturale, Relu Coţofană, administratorul siteului Confluenţe Lirice precum şi oaspeţi de seamă, poeţi şi prozatori prezenţi din dăruire pentru Cuvânt.

Gazda tuturor creaţiilor care a făcut posibilă această reuniune a oamenilor din spatele cuvintelor, Cleopatra – casa gândului,  prin vocea Andradei Matei, a încheiat prezentarea prin lectura  "gândului către cititori" scris de poetul Adrian Erbiceanu pentru toţi membrii Casei Gândului.

Lumea virtuală este lumea în care mai întâi este cunoscut sufletul omului din spatele monitorului.
Există ocazii, vorbesc de cele fericite, în care virtualul păşeşte în real iar imaginea oamenilor este completată de fizic şi atunci există acea completare ciudată, întrezărită sau nu, surprinzătoare sau firească.
Momentul de început al prezentării de ieri a fost unul al tăcerii, al strângerilor timide de mâini, ai reintregirii imaginii om – suflet după care a pornit avalanşa de bucurie rostogolită precum un bulgăre de nea în sufletul fiecăruia. Transformat în apă pentru o zi răcoroasă!

Călător-în-timp

golit de suflet în cutia-trup

se-apleacă omul spre pajiștea cu flori

nisipul  deșertului a rămas în noapte

îi crește oaze din vise care îl dor

în gamela timpului

porția lui

are gust de pământ ars

schije încrustate pe retină

se vor înmormântate

ard în crematoriul inimii

copci pentru o viață invalidă

mă dor firele de iarbă pe care la mângâi

omule

crește-le în gândurile tale

călătoruleîntimp 

ca pe speranțe hrănește-le

 cu dorul de Acasă

sfârșitul infinit al pașilor (colaj de versuri cu Daniel Dăian)

 DANIEL DĂIAN:

pretind cercului tău căutarea

fiului risipitor

ce vinde timp

fiecărui început de oameni

cât de adânc te-ar durea absenţa

primului infinit?

MIRELA TONIȚĂ:

dacă oamenii ar șchiopăta în orice punct

în jurul centrului

ar fi infinituri haotice

pașii fiilor le rescriu

rotund

firesc

dar câte zboruri trebuie

să mai fie înfrânte de pași

oare

pentru a înțelege  că

înălțarea e a celor ce-au învins

durerea?